Desi este tarziu in noapte, nu vroiam sa treaca ziua fara sa va marturisesc faptul ca Mihai Eminescu a fost si este unul dintre poetii mei preferati.
Chiar daca am studiat la scoala multe poezii de-ale lui, favoritele mele sunt altele, pe care le-am descoperit rasfoind o carte veche, cu paginile ingalbenite de vreme, primita in dar de la o doamna in etate. La vremea respectiva m-au fascinat niste versuri, pe care mi le-am amintit si astazi, probabil dupa zece ani de cand le-am citit, si anume: "Pe langa plopii fara sot/ Adesea am trecut;/ Ma cunosteau vecinii toti - / Tu nu m-ai cunoscut.". Este posibil sa ma fi regasit in suferinta eului liric, ce traia o poveste de dragoste neimplinita, asemenea mie la momentul respectiv, fapt care a sfarsit prin a scrie la randu-mi propriile versuri pline de suferinta.
Si, ca sa fiu sigura ca nu uit poeziile mele preferate, le-am transcris intr-un jurnal, iar acestea sunt: "Pe langa plopii fara sot", "Daca iubesti fara sa speri", "Si daca...", "Adio", "Vre o zgatie de fata", "In zadar in colbul scolii", "Dupa ce atata vreme", "Criticilor mei", "Ce suflet trist...", "Gandind la tine".