"Seceta a ucis orice boare de vant
Soarele s-a topit si a curs pe pamant
A ramas cerul fierbinte si gol
Ciuturile scot din fantana namol."
Nu am sa uit niciodata cred poezia "Moartea Caprioarei". Cand eram copil, a trebuit sa merg la un medic ortodont din Iasi pentru ca aveam probleme destul de mari cu dantura. Doctorul acesta era pasionat printre altele, de poezie. Si cand a aflat el ca bunicii mei sunt din Malini, m-a incoltit sa-i recit ceva de Labis. Aveam 8 ani, nu stiam nimic si am crapat de rusine pe scaunul lui alb. Puteam fi tachinata cu orice, nu eram foarte suparacioasa, dar voiam sa stiu multe, cat mai multe si daca ma incuia cineva cu ceva, stateam botoasa zile in sir, planuind cum sa ii demonstrez ca se insala in privinta mea si ca de fapt, bubui de desteptaciune.
Asa ca la urmatoarea vizita, am venit cu "Moartea Caprioarei" invatata. Am recitat plina de patos ca pe o scena, cu vocea stinsa si ochi tremuratori. L-am lasat mut, eram fericita. Insa ambitia mea de atunci a facut si ca acela sa fie momentul cand m-am indragostit cu totul de versul lui Labis. Mi s-a tiparit in inima cu totul si in multe contexte in vine in minte. In general, daca sunt trista sau suparata, nu pot manca. La mine nu functioneaza terapia cu inghetata pe care sa o iau in fata televizorului si sa ma simt mai bine. Ma ofilesc cu totul nemancata sau mancand in sila putin, pana imi trece raul si-mi rasar in minte cuvintele "Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc." Sau cand ajung intr-un loc de care mi-e putina teama, mereu mi se pare ca se potriveste: "Pasesc ca pe-o alta planeta imensa, straina si grea".
Simt ca tot ea vorbeste cel mai bine de Atena in zilele in care ma topeste pana la oase, desi poezia in sine descrie o padure de-a noastra, romaneasca (a Suhai oare?). Insa muntii uscati, aerul care tremura deasupra soselei, fierbinteala care te arde pana la suflet iti pot crea uneori o stare de ardere totala. Probabil suntem norocosi cu o clima temperata. Insa tine si de obisnuinta. Aici, femei cu parul lung si negru se plimba pe strazi unduioase si zambitoare, in timp ce eu abia ma tarasc cu parul prins mot in varful capului si o sticla de apa scoasa de la congelator in mana, transpirand non-stop cat tine plimbarea de care abia ma bucur. Si poate o fi ca stiu ca aici e criza adancita si numai despre asta se vorbeste, dar orasul mi se pare schimbat fata de cum era in urma cu 2-3 ani. E mai pustiit, sunt mult mai multi straini, peste tot pe unde te invarti auzi vorbindu-se in romana, albaneza, rusa, poloneza. Seara, zona de centru vechi e impanzita de oameni care stau efectiv, parca fara rost.
Atena, zeita frumoasa si semeata parca ofera mai putine privirilor lacome ale turistilor. Acum doua zile am iesit seara sa mancam undeva. Am vrut o taverna cu mancare traditionala. Tata stia doua locuri bune, in care nu mai mersese ce-i drept de ceva timp. Ambele inchise ... de tot adica. Dupa o plimbare destul de lunga pe strazile orasului, am ajuns tot in zona turistica Monastiraki si ne-am oprit acolo la o terasa. Am luat asa: caracatita pe grill, chiftelute in sos traditional, un platou amestec de carnuri la grill, o salata greceasca cu feta, o salata de varza si 4 beri. Total: 55 de euro. Probabil preturile sunt ca in trecut, dar cum salariile sunt mai mici, totul pare mai scump. Mancarea insa a fost simpla si buna, iar chelnerii cu totii romani.
|
 |
|
 |
 |
Tot Monastiraki este locul meu preferat, unde as putea sta pierduta cu orele cautand maruntisuri, cum ar fi pandantivele mici de 50-80 de centi pe care le cumpar cate doua si imi fac cercei, sapunurile din ulei de masline, fetele de pernuta brodate, sticlute mici si mari din ceramica, boluri pictate manual, bureti de baie si cate si mai cate! Aici poti cumpara de la condimente, ouzo si ulei la tricouri imprimate, rochii de vara, camasi traditionale, bijuterii, fructe si mancare. E un loc cu de toate! Unele lucruri sunt mai scumpe aici si nu se merita aruncati banii, decat daca e vorba de o dorinta speciala, de tipul unei sticle de ouzo in forma de soldat grec, pentru ca cele simple se gasesc la un pret mult mai convenabil la un magazin obisnuit. Nu poti sa nu treci prin aceasta zona fara sa nu cumperi nimic. Gasesti ceva de la cativa centi la tablouri de sute de euro, depinde de buzunar si de dispozitie.
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
 |
Ciudat insa, asa schimbata si mai trista, imi place Atena, Grecia. Mi-au intrat pe sub piele cu feta cea sarata, cu fisticul prajit, cu pietele in care se striga de simti ca ramai fara timpane, cu marea sarata si calda.
Voi prin ce locuri va place sa va pierdeti cu orele? V-a ramas in minte vreo piata, un bazar, un loc unde ati mancat bine si v-ati intoarce oricand?
Sursa foto zeita Atena: buzzle.com
