Restaurantele inimii au apărut în 1985, odată cu asociația cu nume omonim, creată în Franța de umoristul Coluche. Această asociație, recunoscută de utilitate publică din 7 februarie 1992 și având un scop nelucrativ, a beneficiat de o intensă mediatizare și de susținerea unor mari personalități.
Scopul acestei asociații era lupta împotriva sărăciei, sub toate formele, acordarea unei asistențe sociale persoanelor defavorizate, mai ales prin oferirea unor mese gratuite și ajutorarea în găsirea unui loc de muncă, pentru inserția lor socială.
De fapt, ideea acestui tip de acțiune a fost a lui Daniel Balavoine, în 1983 care în cronicile radio cerea crearea unei bănci alimentare, dar audiența a fost mică, așa că doi ani mai târziu, Coluche a preluat-o, cu mai mulți sorți de izbândă. În februarie 1985, vâzând că trebuie să plătească la fisc 3 milioane de franci impozit, Coluche a calculat că din acești bani ar putea plăti 200.000 de mese gratuite săracilor…
Plecând de la acest calcul, Coluche s-a angajat în diferite alte acțiuni umanitare. A luptat împotriva foametei din Etiopia (cântecul «SOS Etiopia», interpretat alături de alți artiști), a risipei alimentare practicată de societatea de consum, denunțând revoltat distrugerea surplusului de produse agricole în Franța și în Europa, pentru menținerea prețului ridicat al lor.
În consecință, Coluche a propus sponsorizarea unei cantine gratuite, la Paris mai întâi și apoi extinderea acestei idei în toată Franța, cu scopul de a oferi 2000-3000 de mese gratuite pe zi. Primul restaurant al inimii s-a deschis la 21 decembrie 1985 într-un cort din arondismentul (sectorul) 19 din Paris. Două săptămâni mai târziu au apărut încă vreo 20 de astfel de restaurante care distribuiau 60.000 de coșuri cu alimente pe an.
În același an, deputatul belgian José Happart a determinat, prin atitudinea sa, în Parlamentul European, apariția Programului European de Ajutorare a celor mai Defavorizați (PEAD), instituit în 1987 prin care produsele stocate și distruse cu mari cheltuieli să fie puse la dispoziția celor necăjiți. Iar umoristul francez Coluche a fost invitat să prezinte în forumul european inițiativa sa.
Votată în 1988, legea Coluche a permis micilor donatori să beneficieze de avantaje fiscale (reduceri de impozite, în funcție de valoarea donației) rezervate până atunci doar marilor donatori, ceea ce a stimulat interesul tuturor pentru această acțiune umanitară și pentru lupta împotriva risipei alimentare și a distrugerii produselor.
Donatorii sunt din cele mai diferite categorii sociale și de vârstă, cei care cumpără CD-urile «Les Enfoirés», cei care renunță la drepturile de autori, subvenții de la organisme internaționale (chiar și de la Uniunea Europeană) iar donațiile sunt de natură diversă, de la alimente, până la cărți, haine și produse de igienă. Toate contribuțiile și manifestațiile în beneficiul acestei asociații sunt strict reglementate, juridic și fiscal.
Până la sfârșitul anului 2016 s-a ajuns la distribuirea a mai mult de două miliarde de mese celor defavorizați, în cele două campanii anuale (iarna, între lunile noiembrie și martie, iar vara, între lunile aprilie și octombrie). În afară de mese calde gratuite oferite celor fără adăpost, sunt distribuite săracilor coșuri cu alimente de preparat acasă, produse de igienă și ajutoare specifice pentru bebeluși, în centrele Restos bébé du Cœur.
Acțiunea continuă, în zeci de orașe din Franța, deși cei care au inițiat-o au dispărut la puțin timp după ce ea a prins viață: Daniel Balavoine a murit în 14 ianuarie 1986, în cursul unei acțiuni umanitare în Africa, în elicopterul care-l transporta și care s-a prăbușit, iar Coluche a murit câteva luni mai tărziu, la 19 iunie 1986 într-un stupid accident de motocicletă.
Pentru redactarea acestui articol m-am documentat de pe internet, în principal de la : https://fr.wikipedia.org/wiki/Les_Restos_du_c%C5%93ur
Am preluat imagini de pe : www.google.com
