Uite asa mi-a venit acum, sa spun ceva de timpul care nu-mi da pace. Sunt intr-o mare competitie cu el si de fiecare data ajung pe locul doi.
Ma haituieste peste tot; acasa, la munca .........si ajung sa cred ca nici masina nu ma mai ajuta cand trebuie sa ajung undeva. In conditiile in care toate lucrurile sunt ,, motorizate" peste tot. Nu mai ajungem sa vedem daca cel de langa noi are o problema, daca e suparat de ceva nu mai e timp sa-l intrebam ce are.
Nu sunt intr-o pasa proasta, dar ma gandesc din ce in ce mai mult la asa. Au fost timpuri si mai dificile, dar gaseam timp pentru lucruri marunte, care-mi faceau placere.
Probabil ca este si varsta, ar spune unii, altii. Se poate si asta.
Voi cum stati cu maria sa TIMPUL?
