Desert napolitane cu crema de rahat si lamaie

Ce frumos se vede...! Da, pe vremea lui Ceaușescu se făceau astfel de napolitane. Am făcut și eu de vreo două ori, pe atunci...

Arata foarte bine si imi aduc aminte ca era si foarte buna!

Rodica, daaa, gustul era asemănător al celor din comerț. Acum și rahatul este altfel, dar în sensul bun.

Eu îmi aduc aminte de napolitanele făcute acasă, care erau infinit mai bune decât alea din comerț... Nici nu-mi aduc aminte dacă am văzut atunci în comerț napolitane cu umpluturi colorate... Am uitat...!

ce bunatate!

Foarte frumoase!

Ce fain se văd straturile! nu are cum să nu fie bună...

Foarte bune si frumoase

Rodica, nu cu umpluturi colorate, am scris și la introducere, in rețeta de bază rahatul nu se separa pe culori, dar eu așa am vrut să le fac pentru că mi-am dat seama că vor arăta bine.

Vă mulțumesc, dragilor!

Scuze, Merișor, n-am citit rețeta, m-am uitat doar la poză și mi-a plăcut foarte mult cum arată...! Cât despre rețetă, chiar dacă n-am citit-o până acum, n-am absolut nici un dubiu că este perfectă!

Nouă ne-a plăcut tare mult, iar dulceața rahatului am diminuat-o cu lămâie. În plus, eu am adăugat și rahat cu cacao.

Merișor, te cred că v-au plăcut, și mie mi-ar plăcea...Iar cu lămâie gustul cremei este și mai bun! Și mie-mi place mult rahatul cu cacao, este pur și simplu aparte, special...!

Rodica, daaa, mai ales cel turcesc. Nu e atât de dulce.

Merișor, eu nu mă plâng de dulce... Mânânc atât de mult, de speriat...Cred că sunt dependentă, de mulți ani...

bune bune

Delicioase!

Este un super desert!

Foarte frumos se văd straturile! Și știu că e și foarte bună!

Foarte bune au fost!

Wowww, ce nebunie! Am si eu cateva foi, culmea, rotunde de napolitana, albe si cu cacao Buna idee!

Crisule, asteapta si rahatul de la Feleacul

N-am mai mâncat de mai bine de 20 și...de ani....era / este foarte bună, spornică....

cat de bine arata ca de revista!