Am făcut în urmă cu două zile niște plăcinte ardelenești cu cartofi și brânză de burduf, plăcinte la care mă gândeam de mult. N-au ieșit decât 8 bucăți, din care am dăruit 4, dar fiind suficient de consistente și de mari, ne-am săturat toți, după pofta inimii.
Se face un aluat potrivit de moale și elastic, care se lasă la dospit timp de aproximativ 30 minute.
Între timp se face umplutura: se fierb cartofii, se pasează și se adaugă untul, pentru a face umplutura mai emolientă. Se adaugă brânza de burduf și se omogenizează compoziția.
Când aluatul a crescut suficient, se răstoarnă pe planșeta înfăinată, se mai frămână 1-2 minute, după care se împarte în 8 bucăți similare, ca greutate. Se ia o bucată de aluat, se întinde o foaie de aproximativ 5-6 mm grosime, se pune în mijlocul ei o lingură încărcată de compoziție, după care se adună marginile și se sigilează. Se întoarce plăcinta cu ”lipitura” pe planetă și cu sucitorul se mai întinde puțin, cu mișcări ușoare, până ce se mai subțiază puțin, având grijă să nu se desfacă.
Plăcintele astfel formate se prăjesc la foc mic în ulei încins, pe ambele fețe. Se servesc calde, dar sunt foarte bune și reci. Fiind sărate, de la brânza de burduf, sunt și mai bune cu lapte bătut, sana, sau iaurt.
1
Untul poate fi înlocuit, în umplutură cu puțin ulei, sau se poate suplimenta, dar nu mult. Totul este ca umplutura să fie emolientă.
2
Aveți grijă să nu subțiați prea tare plăcinta, ca să nu se rupă.
3
Prăjiți plăcintele în ulei suficient, deja încins, dar la foc mic, ca să nu se ardă.