Reteta descoperita la Merisor careia ii voi fi vesnic recunoscatoare pentru una dintre cele mai reusite si laudate prajituri.
O prajitura absolut minunata, de nici nu va vine a crede ca este de post. A avut mai mult succes pe masa festiva decat prajitura "Alba ca zapada" :).
Amestecati toate ingredientele pentru foi pana obtineti un aluat consistent, numai bun de intins. Cantitatea de faina am aproximat-o, caci depinde foarte mult de sucul de rosii folosit.
Acum ar trebui tinut in frigider 20 minute invelit in folie, insa eu am sarit peste pasul acesta. Impartiti aluatul in patru parti egale (eu il cantaresc intotdeauna si apoi impart la 4). Intindeti foi subtiri, de dimensiunea tavii si le coaceti la foc mic, pe rand, in cuptorul incins dinainte. Tava mea a fost cam mare (30x35 cm) si au iesit foile subtirele. Atentie mare ca se ard usor, nu le lasati mai mult de 7-8 minute, in functie de cuptor.
Pentru crema puneti apa cu zaharul si coaja de lamaie la fiert, iar cand da in clocot turnati in ploaie grisul amestecand continuu cu un tel. Dupa ce s-a ingrosat bine, dati cratita deoparte si adaugati margarina, amestecand bine pana se topeste. Adaugati si zeama de lamaie, dupa gust. Lasati crema sa se raceasca si apoi amestecati nuca de cocos.
Pentru asamblare, puneti prima foaie, o ungeti cu jumatate din crema, urmeaza alta foaie, gemul de caise, apoi a treia foaie unsa cu restul de crema si la final ultima foaie. Acoperiti prajitura cu folie si o dati la rece. In cazul meu a fost camara, caci era destul de racoroasa.
A doua zi am portionat-o si va spun sincer ca foile efectiv se topeau in gura. A fost consumata chiar si de cele mai sceptice si anti-post persoane :D, iar "Alba ca zapada" a ramas la coada :).