Ştiu că în general pe un site culinar reţetele prezentate sunt ca din revistă, ceea ce mi se pare firesc, cu atât mai mult cu cât sunt destul de mulţi cei care ştiu să facă din gătit o artă.
Eu mă număr în rândul celorlalţi, adică a celor care artistic se bucură de plăcerea de a mânca, inclusiv lucrurile simple, cele care sunt gătite în mai toate bucătăriile încă din cele mai vechi timpuri.
Ştiţi, adică sigur ştiţi, că sunt momente când vii acasă şi, fără să te mai gândeşti la calorii, la regim ori la nu mai ştiu ce regulă de conduită culinară, trânteşti în tigaie o mână de cartofi pe care-i prăjeşti şi pe care-i combini cu alte ingrediente gustoase, numai bune pentru potolit foamea într-un prânz de primăvară-vară.
Aproape că la reţeta asta nici nu ar trebui redat modul de preparare, că aşa de simplu e. Dar, pentru literatura culinară, încă nestricată de cuvinte nepotrivite, am să redau scurt cum am ajuns la această experienţă.
Cartoful se curăţă de coajă (cei noi se curăţă imediat), se taie şi se pune la prăjit în ulei încins. Între timp se toacă cârnatul feliuţe şi se taie ceapa şi usturoiul în cubuleţe mici, amestecându-se mai apoi cu oul şi cu mărarul (tocat şi el, dar nu foarte mărunt). După ce cartofii au fost întorşi în tigaie, se adaugă rondelele de cârnat şi mai apoi, amestecându-se, compoziţia de ou, ceapă, usturoi şi mărar în care s-a pus şi sare.
Se scot toate după ce se vor fi rumenit îndeajuns şi se servesc cu brânză de oaie. Eu am păstrat pentru acest fel de mâncare şi un pic de mămăligă rece, nu de alta, dar omul de la ţară ştie să combine tradiţia, gustul şi noul chiar şi într-o banală frittata ţărănească.
Gustul a fost de zile mari, şi, mai mult ca sigur, un astfel de fel este indicat celor cu regim de îngrăşat. :))
Poftă bună!
1
pentru o mai bună legare a compoziţiei se mai poate pune un ou.