Treaba este foarte simplă, asta pentru că toată lumea se pricepe la clătite. E drept, părerile sunt împărţite, pentru că unii pun accent pe umplutură iar alţii pe aluat. Eu acord atenţie ambelor părţi, nu de alta, dar când guşti dintr-o clătită ce-ţi umple gura de savoarea parfumată a ingredientelor parcă e altceva în comparaţie cu aluatul fad făcut doar din apă şi făină, eventual ou. E drept, pentru clătitele ce se umple cu brânză, altfel stăm de vorbă, dar cele dulci trebuie să fie bogate în arome şi mirosuri. Părerea mea, desigur, că doar nu sunt bucătar. :D
Şi cum pofta de clătite este mare, am purces la făcut. Am amestecat ingredientele enumerate mai sus (mai puţin gemul şi cireşele, desigur) amestecând cu un tel (nu mixer) până când aluatul a căpătat consistenţa necesară turnării în tigaia încinsă.
Evident, compoziţia am lăsat-o cca 30 de minute la rece pentru ca făina să se "desfacă" aşa cum se cuvine, asta pentru că nu pot spune că trebuia să crească, ca la aluaturile obişnuite.
Într-o tigaie de teflon bine încinsă am picurat foarte puţin ulei şi am turnat cu un polonic compoziţia necesară unei clătite, întorcând clătita (musai prin aruncare) la momentul potrivit coacerii. Eventual, pentru cine nu are îndemânare, după desprinderea de marginile tigăii (cu o spatulă) clătita poate fi întoarsă cu ajutorul unei palete.
Le-am asezonat cu cireşe confiate, bune şi aromate.
Poftă bună!
1
se poate folosi laptele în locul apei ori chiar cele două combinate
2
apa minerală este mult mai bună la aluaturi decât apa simplă, plată
3
nu am pus zahăr, afară de cel vanilat, zahărul duce (predispune) la lipirea clătitei şi eventual ruperea ei. oricum, umplutura este destul de dulce
4
de data asta am optat pentru cireşe, dar cu alte ocazii folosesc gem de prune, de vişine, nuci ori alte umpluturi, după gust.